Cu toții suntem pasagerii clandestini ai acestei vieți, ai acestui răstimp ce te privește din răspăr.
Ne ascundem râzând, în toaleta trenului, ca nu cumva să ne găsească controlorul. Până când, într-un final, ajungem la capăt de linie, și nevoiți, coborâm.
Unii dintre noi mai rapid, sar peste treptele vagonului, alții mai lent, așteaptă emoționați și neputincioși ca toată lumea să coboare înaintea lor.
Cert este că… odată ce-ai coborât din tren, nu te va mai întreba nimeni, niciodată, dacă ai avut bilet… sau nu…