Se naște încă un prag

Nu-i Dracu atât de negru, nici Dumnezeu atât de alb
Durerea este viața ce naște încă un prag,
Și tălpile te dor, gâtul te mușcă încet
Ce dor mi-e de pământ, când mă îndrept spre cer

Lacrima ți-e aspră, și n-are vreun defect,
Lacrimă albastră, pe un obraz perfect
Tu rupi ciulini din mine, când viața mă doare
Și vocea ta mă pipăie din cap până în picioare

De ce mă dori? Tu corp străin, intrat în organism,
De ce mă arde gâtul? Unde îmi zboară capul?
De ce mă arde pieptul și mă îmbracă praful?
Aș vrea să fiu și eu cum sunteți voi, copii de foi…

Fără dureri în gând, zi de zi oameni noi,
Vai de mine, vai de voi, vai de soare, vai de ploi…
Mă doare oameni buni… și-n minte și în corp,
Mă doare oameni răi… mă doare cu un scop

Și de mă doare ce? Sunt eu singurul oare?
Ce-l doare în călcâie, în zbor și în picare…
Lasă-mă să fiu, să-mi ard ochii din cap
Lasă-l să mă doară, se naște încă un prag…