Cum tu ne-ai scris…

Și de-aș putea să-ți spun prin vorbe,
Că m-a durut și încă doare,
Să văd cum te frămânți continuu
Să ne cioplești pe fiecare

Stau mic, distras, în colțul meu,
Cu ochii mari și goi,
Numai de-aș fi o umbrelă
Să îți topesc în palmă, ploi

Așa ne-ai scris pe-un portativ
Cum știi doar tu, cum ai putut,
Să nu vedem vreun chip urât,
Să pornim cu fruntea sus, și sufletul larg desfăcut

Ți-e ostenit și chipul, și inima îți arde,
Viața n-a fost blândă, știu,
Te-a chemat mereu la arme,
Dar tu ne-ai scris în cartea ta
Cu o mână fină de smarald,

Să ne dezvățăm de rău, și să purtăm un chip de lac
Să alungăm drepți, orice frică, arătând un zâmbet larg
Să râdem poate și mai mult, și să trăim viața cu drag