Căutătorii de adevăr

Din sertarele minții, din lumea ce n-o văd
Din ploaia ce-mi împletește vise în păr
Trag obloanele ființei, mă ascund în pod
Vânez fără să vreau, căutători de adevăr

Și chicote îmi surpă blândele scoici celeste,
Când îi privesc cu amar, printr-una din ferestre,
Căutători de adevăr, fără de viață și de zbor
Adună crengi și nu se bucură de-al frunzelor covor

Viața trăiește grav, orișice ipochimen
Până când lemnul șubred va putrezi la termen…