Acvariul meu din holul casei, zace fără apă-n el,
Un pahar pe etajeră cu trei stropi de Zinfandel,
O câmpie de păcate, arde… o văd de la geam,
Secată-i apa din acvariu, secat e vinul din paharPâine udă, dor uscat, mi-e cald în plapumă când ard,
Se descoase perna rece, unde am plâns lacrimi, vreo zece,
Și chitara mă privește, parcă-n dezacord, ca pe-un prinț cu părul blond,
Cât îmi citesc singur povești, să-mi perpelesc visul necopt…