Trădători pitiți îngână răstimpul vieții,
Iar când seara vine suduie roua dimineții
Ard ca flacăra în apă, frig precum zăpada
Scot sărăcie din comori, leul aleargă pradaFăclia minții tale mistuie în gol,
Iar ochii tăi de cârpe adună frig și dor
Cerul îmi amintește vag de un murdar covor,
Când figuranții minții mele se împiedică-n decor
Cine ești? Cotrobăi eu în sine?
Și ce dorești? Mă întrebi tu pe mine?
Să beau doar apă chioară, să pot mânca privire…