Din sertarele minții, din lumea ce n-o văd
Din ploaia ce-mi împletește vise în păr
Trag obloanele ființei, mă ascund în pod
Vânez fără să vreau, căutători de adevărȘi chicote îmi surpă blândele scoici celeste,
Când îi privesc cu amar, printr-una din ferestre,
Căutători de adevăr, fără de viață și de zbor
Adună crengi și nu se bucură de-al frunzelor covorViața trăiește grav, orișice ipochimen
Până când lemnul șubred va putrezi la termen…