Dumneavoastră

Dintr-un zid de stele arse,
Cad ușor fire de praf
Alunecând petale, grav
Pe ale tale albe coapse

Și parcă-mi sar ochii din cap,
Iar lumina ta, mă seacă
Sar cerceii tăi lucioși,
Păr din vânt și ochi din apă

Și de mi-ai da o zi cu soare,
Ruptă chiar din părul tău
Aș număra secunda-n care
Am lunecat din drum în hău

Iar tu, aștepți, aștepți să vină
Măcar un chip făr’ de rugină
Să-ți atingă coapsa arsă,
Vorbindu-ți cu dumneavoastră